O scenă nocturnă liniștită și evocatoare se desfășoară unde ruinele unei mari catedrale se află lângă un râu calm, scăldate în strălucirea blândă a lunii pline. Pictura delicată a artistului surprinde subtila interacțiune între lumina lunii și umbre, conferind zidurilor de piatră dărâmate o aură aproape mistică. Cerul, pictat în degradeuri moi de galben pal și albastru cenușiu, este presărat cu nori subțiri care se unduiesc la orizont, evocând o atmosferă liniștită, aproape șoptită.

În prim-plan, o siluetă solitară vâslește o mică barcă de-a lungul malului, adăugând o notă umană acestui peisaj liniștit și invitând privitorul să își imagineze sunetul blând al vâslelor care ating apa. Compoziția echilibrează silueta întunecată a copacilor din stânga cu ruinele iluminate din dreapta, ghidând privirea ușor prin scenă. Această lucrare nu surprinde doar frumusețea naturii nocturne, ci evocă și un sentiment de istorie și mister, reflectând asupra trecerii timpului și permanenței memoriei sub privirea atentă a lunii.