Acest portret șoptește despre o după-amiază liniștită, inundată de lumina blândă a unei ferestre. O femeie, elegantă într-o rochie albă simplă, împodobită cu dantelă delicată, stă relaxată. Privirea ei se întâlnește cu a noastră, directă, dar blândă, ca și cum ar împărtăși un moment de contemplație intimă. Tușele artistului, deși vizibile, se amestecă perfect, creând un sentiment de aerisire și liniște. Compoziția este echilibrată, cu figura centrată, înconjurată de modelele delicate ale scaunului și tonurile moi ale fundalului. Efectul general este de o frumusețe senină, o reprezentare atemporală a grației și a introspecției.