Lucrarea prezintă o scenă etereală, care reamintește de mituri și legende. O figură melancolică, cu părul roșu în valuri, plutește grațios pe o scândură de lemn în mijlocul apelor liniștite decorate cu frunze de nuferi. Apa reflectă nuanțe blânde de albastru și verde, sugerând un curs de emoții care transportă spectatorul într-o narațiune încântătoare. Cascada ușoară a unei surse apropiate adaugă un șoaptă melodică, invitând spectatorul la contemplare; ne invită să ne gândim la povestea din spatele acestei femei spectrale, care pare pierdută în îmbrățișarea naturii.

Făcându-se evidente, tușele artistului dezvăluie o stăpânire extraordinară a culorii; nuanțele de maro pământesc se împletesc cu verzi vibrante și albastre melancolice, evocând o senzație de liniște învinețit. Compoziția, desenată aproape de suprafață, creează o intimitate cu observatorul, ca și cum am fi aproape de a intra în această lume. Aceasta are o frumusețe emoționantă, răsunând tragediile întâlnite în poveștile despre dragostea pierdută și visele neîmplinite; o profunzime emoțională care rezonează în noi mult timp după ce ochii noștri părăsesc pânza.