În această lucrare de artă impresionantă, vedem o scenă impunătoare în care o figură centrală se află pe o scară din marmură, îmbrăcată într-o haină etereală albă care curge elegant până la pământ. Mâinile figurii atârnă liber în lateral, subliniind vulnerabilitatea ei în mijlocul opulenței care o înconjoară. Contrastul între costumul ei palid și culorile bogate și calde ale mediului ornamentat atrage privirea, evocând sentimente atât de grație cât și de disperare. În spatele ei, numeroase figuri sunt așezate, cu expresii care variază de la uimați la indiferenți—o amintire neliniștitoare a judecății și destinului. Leul măreț, sculptat în marmură, la picioarele ei simbolizează forța și nobletea, contrastând puternic cu prezența ei delicată și vulnerabilă într-un moment atât de puternic.

Compoziția este realizată cu măiestrie; liniile verticale ale coloanelor creează o senzație de înălțime și grandiositate, în timp ce treptele diagonale îndreaptă privirea spectatorului direct către protagonistul principal. Waterhouse folosește o paletă de culori bogată; nuanțele calde de maro, auriu și roșu profund învăluie spectatorul în atmosfera luxoasă a curții lui Irod, în timp ce captează tensiunea scenei. Impactul emoțional este palpabil—simt o amestec de empatie pentru figura centrală și curiozitate despre circumstanțele care au condus la acest moment de judecată. Narațiuni istorice și mitologice se întrețes în timp ce spectatorul contemplă povestea Mariei, a cărei soartă a fost pecetluită de putere și invidie.