Scena se desfășoară sub un cer vast și eteric, o pânză de albastru moale și șuvițe delicate de nori. Un copac singuratic, cu ramurile sale arcuindu-se grațios de-a lungul scenei, oferă un cadru natural pentru figurile adunate dedesubt. Lumina soarelui filtrează prin frunze, creând pete de lumină și umbră care dansează peste figuri. Compoziția este o lecție de masterat în arta povestirii; vedem un grup de femei, aparent spălătorese, odihnindu-se lângă un pârâu după o lungă zi de muncă. Hainele lor sunt atârnate pe o sfoară, uscându-se în briza ușoară. Există un sentiment de camaraderie și experiență comună. Femeile interacționează, se îmbrățișează și par să împărtășească un moment de pace în mijlocul peisajului bucolic. Fundalul înfățișează un lanț montan subtil și un cer îndepărtat și însorit care transmite un sentiment de vastitate și profunzime. Artistul folosește o paletă de culori moale și estompată, cu verzi blânde, galbene și tonuri de pământ care domină scena. Acest lucru creează o stare de liniște și nostalgie.