În această scenă captivantă, Ulise este reprezentat la timoneria corăbiei sale, fiind înconjurat de atracția hipnotizantă a Sirenelor. Armonia dintre albastrul profund și calm al mării și tonurile de pământ contrastează superb; reflectă tensiunea între pericol și dorință. Sirenele, cu trăsăturile lor asemănătoare păsărilor și gesturile încântătoare, se împrăștie în jurul său—tentante, amenințătoare și în același timp liniștitoare. Integrarea lor grațioasă, dar periculoasă, în mediu evocă o intensitate care cere atenția spectatorului.

În timp ce vasalii lucrează din greu, mușchii lor se tensionează în fața provocării pe care o pun aceste entități mitologice; aproape că poți auzi scrâșnetul lemnului și zvonul valurilor. Compoziția îl evidențiază pe Ulise, incarnând determinarea în mijlocul atracției dezordonate care îl înconjoară; postura sa expresivă—prinsă în mijlocul acțiunii—transmite un sentiment de urgență și hotărâre. Folosirea îndemânatică a culorii de către Waterhouse amplifică această poveste de seducție și pericol—o paletă de culori bogate în ocru și albastru profund creează un impact emoțional care rezonează profund, subliniind atmosfera fermecătoare, dar amenințătoare a mitologiei grecești.