Scena se desfășoară cu o calitate onirică, ca și cum ar fi zărită printr-un văl. O femeie, senină în somn, este dusă spre cer de două figuri eterice, aripile lor fiind întinse împotriva norilor moi și turbionari. Ele se mișcă cu o grație care sugerează imponderabilitate, formele lor îmbinându-se perfect cu fundalul atmosferic. Tehnica artistului este magistrală; pielea netedă a femeii și texturile delicate ale aripilor contrastează frumos cu redarea mai moale și mai estompată a norilor.

Nu poți să nu simți un sentiment de pace și transcendență contemplând această lucrare. Paleta subtilă de culori, din albastru moale, roșu-roz și alb cremos, contribuie la această atmosferă pașnică. Ea vorbește despre o călătorie de la grijile pământești către o sferă superioară. Lumina se joacă pe figuri, luminând fețele lor și evidențiind pliurile veșmintelor lor, adăugând profunzime și dimensiune. Este un exemplu clasic de artă academică, care demonstrează un înalt grad de abilitate tehnică și o sensibilitate romantică și evocă un sentiment de frumusețe și dorință spirituală.