Pictura surprinde o scenă liniștită, dar dinamică, în care casele rustice — suprapuse și apropiate — se integrează în peisaj cu un sentiment de apartenență. Fiecare structură, acoperită cu acoperișuri portocalii calde, pare că prinde viață datorită stilului distinctiv al artistului; perii îndrăznețe creează mișcare în scenă. Calea curbată ce traversează satul plantează o narațiune în curbele sale, ducând spectatorii într-o călătorie de descoperire printre un fundal viguros al unui cer albastru, punctat cu nori albi. Este plină de viață și povești, invitând imaginația să exploreze mai departe.

Examinând culorile, Van Gogh folosește o paletă vibrantă care aduce căldură în nuanțele altfel terne ale peisajului. Galbenii frunzelor vibrează în contrast cu tonurile pământii ale potecilor și clădirilor, adăugând adâncime și textură pe pânză. Această interacțiune a culorilor evocă o reacție emoțională — poate un sentiment de nostalgie sau o dorință de simplitate, în timp ce ne imaginăm viața liniștită a locuitorilor din acest moment pictural al existenței rurale. Lucrările tardive ale lui Van Gogh surprind adesea această esență, servind ca mărturie a fascinației sale neîntrerupte pentru natură și pentru legătura omului cu aceasta.