Această pictură evocatoare surprinde o zi cețoasă într-o piață aglomerată din Paris, unde contururile clădirilor, trăsurilor și siluetelor se dizolvă într-o ceață difuză. Artistul folosește cu măiestrie tușe moi și estompate pentru a evoca o atmosferă umedă și densă, făcând ca scena să pară un moment efemer între claritate și obscuritate. Tonurile palide și estompate — gri, albastru și roz pal — pătrund pe întreaga pânză, intensificând efectul ceții matinale care învăluie peisajul urban. Compoziția conduce privirea de la traficul aglomerat de trăsuri din prim-plan către formele arhitecturale abia distinse în depărtare, creând un sentiment de profunzime și mister.

Interacțiunea subtilă dintre lumină și umbră este eficientă; lumina difuză a ceții estompează contururile și umple scena cu o reverență tăcută. Această abordare impresionistă pune accentul pe atmosferă mai mult decât pe detalii, invitând privitorul să simtă frigul și sunetele amortizate ale unei dimineți cețoase pariziene. Din punct de vedere istoric, lucrarea reflectă fascinația artistului pentru viața urbană și condițiile atmosferice, contribuind la celebrarea efectelor efemere în mișcarea impresionistă. Impactul emoțional constă în melancolia sa liniștită — un moment poetic al unui oraș învăluit în ceață, viu, dar mut.