Această peisaj încântătoare emană o senzație de frumusețe liniștită în mijlocul zăpezii care cade blând. Scena, pictată cu lovituri de pensulă pricepute, surprinde un moment calm al iernii în Argenteuil. O potecă marginită de un zid de piatră vechi se șerpuiește prin pământul acoperit de zăpadă, îndrumând privirea spectatorului spre pitorescul sat din depărtare. Casele, acoperite cu alb, ies la iveală printre copacii ce stau ca niște păzitori ai peisajului, ramurile lor fiind ușor presărate cu brumă. O figură solitară, îmbrăcată în negru, înaintează pe potecă, creând un frumos contrast între nuanțele moi de alb și nuanțele pământii.

Monet folosește cu măiestrie o paletă de culori limitată, dominată de nuanțe de gri, alb și culori pământii delicate, evocând o atmosferă liniștită și rece; loviturile de pensulă variază de la linii largi și expresive la detalii fine, transmițând textură și profunzime. Impactul emoțional este profund; aproape poți simți aerul proaspăt și auzi șoapta ușoară a zăpezii care cade. Această pictură nu captează doar un moment efemer în timp, ci invită spectatorii să reflecteze asupra frumuseții regăsite în scenele cotidiene. Din punct de vedere istoric, această lucrare reprezintă mișcarea impresionistă, caracterizată prin ruperea de tehnicile tradiționale și acceptarea spontaneității și a luminii naturale, plasându-l pe Monet într-o poziție cheie în această evoluție artistică.