Această xilogravură evocatoare surprinde o scenă liniștită de iarnă la un templu, unde ninge abundent, acoperind solul, ramurile copacilor și acoperișurile cu un strat gros de zăpadă albă. Compoziția echilibrează perfect nuanțele izbitoare de roșu ale arhitecturii cu albastrul rece și albul peisajului înzăpezit. O singură figură urcă treptele templului, ținând o umbrelă mare, rotundă, albastră, care iese în evidență viu, aproape strălucind pe fundalul alb al zăpezii. Fulgi delicati și răsuciti de zăpadă creează un model texturat care armonizează cu detaliile intricate ale sculpturilor din lemn și cu ramurile goale, invitând privitorul într-un moment suspendat între liniște și mișcare. Utilizarea atentă a luminii și umbrei, împreună cu plasarea intenționată a elementelor, exprimă atât singurătate, cât și reverență sub cerul liniștit de iarnă.

Din punct de vedere tehnic, lucrarea demonstrează măiestria tehnicilor ukiyo-e, unde contururile puternice și gradațiile subtile — celebrul bokashi — oferă profunzime și atmosferă scenei. Liniile dinamice diagonale ale treptelor și acoperișului conduc privirea natural către intrare, în timp ce căderea ritmică a zăpezii adaugă textură vizuală, înmuiind formele rigide ale arhitecturii. Impactul emoțional al lucrării constă în frumusețea sa liniștită și în sentimentul de izolare blândă pe care zăpada îl evocă adesea, mai ales într-un spațiu sacru. Creată într-o perioadă în care artiștii japonezi sărbătoreau peisajele de sezon și momentele cotidiene, lucrarea reflectă respectul cultural pentru schimbările naturii și spiritualitatea liniștită a iernii.