Această operă mă transportă imediat într-un parc parizian scăldat de soare; tușele blânde surprind jocul delicat al luminii și umbrei. Detaliile arhitecturale din fundal sugerează o clădire grandioasă, poate un muzeu sau o clădire guvernamentală, a cărei cupolă este o prezență maiestuoasă printre copacii verzi. Artistul folosește o paletă de culori verzi, albastre și ocru, creând o senzație de căldură și liniște; compoziția pare echilibrată, invitând privitorul să se plimbe prin scenă.

Aproape că aud conversațiile șoptite și foșnetul frunzelor; este o instantanee a vieții de zi cu zi, sublimată de priceperea artistului. Figurile oamenilor care se plimbă, unii cu cărucioare, alții în conversații profunde și copacii reprezentați cu atenție, contribuie cu toții la senzația unei după-amiezi liniștite. Modul în care lumina filtrează prin frunze este deosebit de captivant, iar efectul general este de pace și liniște.