Acest peisaj încântă prin viziunea sa armonioasă, dar cumva rezervată asupra naturii. Un râu liniștit curge în prim-plan, cu ape redate în tonuri profunde de purpuriu și pete luminoase care dansează pe suprafață. Pe ambele părți, o vegetație verde densă creează un contrast puternic — bogată și vibrantă aproape de privitor, care se transformă treptat într-un rând ordonat de chiparoși înalți și întunecați ce se întind spre orizont. Verticalitatea acestor copaci contrastează cu moliciunea pajiștilor și colinelor îndepărtate, pictate în tonuri de lavandă și gri, sugerând ceața dimineții sau amurgul care se estompează. Compoziția îndreaptă privirea de-a lungul râului șerpuitor, invitând la o privire lentă și meditativă. Tehnica lui Vallotton se remarcă prin tușe de pensulă netede, dar deliberate, cu o claritate aproape grafică, unde formele naturale sunt stilizate în siluete elegante — copacii devin monumente lineare, frunzele se adună în mase bine definite, iar suprafața apei se rupe în modele ritmice.