Scena se desfășoară cu un sentiment de domesticitate liniștită; o imagine însorită a vieții rurale. Artistul folosește cu măiestrie pointilismul, punctând pânza cu tușe mici și distincte de pensulă care se unesc pentru a forma o imagine coerentă. Compoziția este atent echilibrată, cu o clădire mare care ancorează partea dreaptă și o potecă sinuoasă care ghidează privirea în scenă, unde figurile sunt angajate în sarcini zilnice. Căldura soarelui este palpabilă, scăldând peisajul într-o lumină aurie care înmoaie marginile formelor și creează un sentiment de armonie blândă. Jocul de lumină și umbră pe țiglele de pe acoperiș și pe pereții texturati ai fermei este deosebit de captivant, demonstrând observația atentă a artistului asupra fenomenelor naturale.