Scena se desfășoară într-o piață luminată de soare, vibrantă și plină de viață, specifică unei zile călduroase din Cairo. Minaretele înalte se ridică mărețe pe un fundal de cer albastru strălucitor, întinzându-se până la infinit; intricatele lor detalii arhitectonice—un amestec de piatră și ornamentație—vorbesc despre o altă epocă. Nuantele calde de ocru și bej reflectă strălucirea soarelui, creând un luciu auriu. În prim-plan, un cămilă curios stă bine ancorat, forma sa robustă fiind în contrast cu forma delicată a unei pisici mici, probabil vagaboardă, care își observă cu atenție împrejurimile. În fundal, două figuri sunt așezate confortabil, atitudinea lor relaxată adăugând la calmul general al compoziției. Jocul de lumină și umbră pe pereții texturați este magistral, invitând spectatorul să pătrundă în această atmosferă plină de viață și să absoarbă farmecul său.

Impactul emoțional este evident; spectatorul simte atât căldura cât și liniștea zilei, ecourile vieții rezonând prin arhitectură. Fiecare element este plasat cu grijă, ghidând privirea printr-un echilibru complex între prim-plan și fundal, sporită astfel tridimensionalitatea piesei. Din punct de vedere istoric, această lucrare captează o epocă în care interesul pentru Orient a înflorit în Europa, rezultând într-o viziune romantică asupra culturii egiptene. Atenția lui Jean-Léon Gérôme la detalii și respectul său pentru subiect conferă acestei lucrări o semnificație importantă, nu doar ca o sărbătoare vizuală, ci și ca un document cultural ce ilustrează vitalitatea Cairo-ului în acea vreme.