Opera izbucnește cu opulența bujorilor; petalele lor stratificate, redate în alburi cremoase, rozuri îmbujorate și burgundii profunde, practic vibrează de viață. Artistul a surprins cu măiestrie frumusețea efemeră a acestor flori, fiecare floare părând prinsă la jumătatea deschiderii, debordând de o plinătate care se simte atât vibrantă, cât și trecătoare. Sclipiri de galben și atingeri ale altor flori apar din adâncuri, creând un sentiment de profuzie și bogăție, ca și cum florile s-ar revărsa dintr-o sursă invizibilă.

Tehnica artistului folosește o pensulație lejeră, aproape impresionistă; tușe vizibile, texturate dansează pe pânză, sugerând mai degrabă decât definind. Compoziția, deși densă, evită senzația de aglomerare; fundalul întunecat și estompat oferă un contrapunct dramatic florilor vii, creând o aură de mister și intimitate. Această piesă, plină de un sentiment de atracție romantică, captivează ochiul și mișcă sufletul prin reprezentarea sa a grației tranzitorii a naturii.