În această compoziție calmă, ramurile delicate ale unui salcie se arcuiesc grațios, ramurile lor subțiri se întind spre o suprafață liniștită de apă, care reflectă nuanțele moi ale unui cer înnorat. Suprafețele apei sunt presărate cu valuri delicate, fiecare fiind accentuată de nuanțe subtile de culoare – verdele și albastrul deschis apar pe măsură ce nuferi plutesc în grupuri blânde, creând un echilibru armonios între vegetația de deasupra și reflecțiile de dedesubt. Privind această lucrare de artă, o senzație de calm ne cuprinde; liniștea scenei surprinde un moment de conectare pașnică cu natura, unde timpul pare să fie suspendat.

Paleta de culori, formată în principal din nuanțe moi de griuri și pasteluri, întruchipează o calitate etereală care îmbină esența visătoare cu realismul. Artistul folosește cu iscusință umbrele și liniile pentru a crea adâncime în ramurile sălciilor, care contrabalansează splendid fluiditatea apei. Această juxtapunere între prezența statică a copacului și mișcarea fluidă a apei servește la intensificarea liniștii emoționale a piesei, invitând spectatorii să rămână la suprafață și poate să se piardă în nenumăratele reflecții.