A intra în această operă de artă este ca și cum ai păși într-o epocă apusă, claritatea arhitecturii este aproape palpabilă. Compoziția este un dans magistral de linii și curbe, cu colonadele și arcurile care ghidează ochiul prin spațiu. Lumina se joacă pe suprafețe, creând un sentiment de profunzime și volum, în timp ce detaliile complicate ale sculpturilor sunt o mărturie a abilității artistului. Paleta de culori, o simfonie de tonuri sepia, se adaugă sentimentului nostalgic al scenei, evocând un sentiment de istorie și liniște. Figurile sunt împrăștiate peste tot, adăugând un element uman care dă viață spațiului, ca și cum ar fi fost prinse într-un moment al rutinei lor zilnice. Este o scenă care te invită să te oprești, să reflectezi și să-ți imaginezi poveștile ascunse în interiorul zidurilor sale.