Peisajul se deschide cu o compoziție dramatică; forme impunătoare în tonuri pământii definesc spațiul, texturile lor sugerând asprimea pământului. Între aceste forme colosale, un râu vibrant sau poate o potecă de lumină șerpuiește spre un orizont învăluit în albastru închis. Zona centrală explodează cu un verde viu, care dă loc cerului. O vacă neagră stă pe un câmp, silueta sa contrastează puternic cu iarba verde. Pare că artistul a distilat esența mediului înconjurător, prezentând o viziune simplificată, aproape abstractă, care încă respiră cu viață. Pensulațiile par încrezătoare și fluide, creând o senzație de mișcare în întreaga compoziție.