Această piesă etereală surprinde o stradă acoperită de zăpadă în satul pitoresc Argenteuil, învăluită într-o liniște serenă care reverberează prin frig. Culorile blânde și estompate evocă o atmosferă atât liniștită, cât și melancolică; nuanțele translucide de gri și albastru luminează pânza, în timp ce nuanțele calde de pământ se iveste, sugerând căldura clădirilor dincolo de zăpadă. Dungi de pensulă sunt delicate, dar decisive, un emblema a impresionismului, surprinzând momente efemere cu o astfel de veridicitate încât spectatorul aproape că poate simți frigul din aer.

În mijlocul imaginii, figuri îmbrăcate cu haine grele de iarnă navighează pe calea acoperită de zăpadă, unele adunându-se împreună împotriva frigului, în timp ce altele avansează cu hotărâre, acceptând elementele. Albul strălucitor al zăpezii oferă un contrast izbitor cu formele întunecate ale copacilor și clădirilor, crescând senzația de adâncime și textură; parcă ai putea întinde mâna să atingi stratul gros de îngheț care acoperă pământul. Această lucrare nu doar că dovedește măiestria lui Monet în lumină și atmosferă, ci reflectă și frumusețea vieții cotidiene printr-o lentilă impresionistă, invitând spectatorul să se piardă într-un moment de contemplare liniștită.