Lucrarea prezintă un peisaj liniștit care încadrează atât frumusețea liniștită, cât și o tăcere melancolică; prinde un moment în care activitatea umană și natura se împletesc armonios. Prim-planul este punctat de un canal îngust care străbate scena, invitând spectatorul să urmeze calea sa, în timp ce se curbează ușor printre câmpuri. Pe măsură ce privim mai departe spre orizont, observăm figuri pe pământ, aparent implicate în muncă—poate cultivând sau recoltând; prezența lor adaugă profunzime narativă, reamintindu-ne de munca care dă viață naturii înconjurătoare.

Paleta de culori este o combinație moale și plictisită de verzi și maro, pictată cu o spălare ușoară care evocă senzația unei zile înnorate. Cerul, spălat în tonuri pământii, emană o atmosferă melancolică, sugerând natura efemeră a timpului și muncii. Van Gogh își folosește pensulele caracteristice pentru a crea o textură captivantă; fiecare lovitură de pensulă șoptește oftatul țării, de la frigul din aer până la foșnetul frunzelor. Această lucrare nu doar că reprezintă un peisaj fizic, ci rezonează și cu legăturile emoționale ale vieții rurale, surprinzând un moment de coexistență pașnică în mijlocul agitației muncii zilnice.