Această pictură surprinde o poiană liniștită în pădure, scăldată în lumina blândă a toamnei, unde roșul și portocaliul vibrant al frunzișului contrastează frumos cu verdele închis al copacilor din jur. În centrul compoziției, două figuri adună crengi, formele lor mici adăugând o prezență umană tăcută în vastul peisaj natural. Pictura este realizată cu o pensulă delicată, dar texturată, creând o senzație tactilă a scoarței, frunzelor și ierbii, în timp ce lumina difuză pătrunde prin coronament, aruncând umbre moi și iluminând poiana liniștită.

Compoziția conduce privirea prin copacii dens din prim-plan către poiana luminată de soare, unde figurile umane adaugă o notă narativă vieții rurale cotidiene. Cerul înnorat și bălțile reflectorizante sugerează o ploaie recentă, amplificând atmosfera senină și contemplativă a lucrării. Opera invită privitorul să pătrundă în scenă cu liniște, să asculte foșnetul frunzelor și să simtă aerul rece și proaspăt al pădurii, evocând o legătură veșnică între om și natură.