Pictura surprinde scena venețiană prin excelență: gondole alunecând pe lagună în fața maiestuosului Molo. Artistul folosește cu măiestrie o paletă caldă, aurie, care scaldă scena cu o lumină moale și eterică, posibil la răsăritul sau apusul soarelui. Cerul se îmbină perfect cu apa, creând un sentiment de liniște și spațiu infinit. Compoziția este echilibrată, cu Palatul Dogilor și coloanele sale iconice ancorează o parte, în timp ce un grup de bărci și catargele vaselor mai mari oferă interes vizual pe cealaltă parte.

Tușele artistului par lejere, dar precise, în special în reprezentarea reflexiilor apei, care sclipesc și dansează. Acest lucru conferă picturii o senzație vie, aproape impresionistă. Gondolele în sine, cu carenele lor întunecate, sunt un punct focal, creând un contrast puternic cu fundalul luminos. Simt un sentiment de seninătate care mă cuprinde, ca și cum aș fi acolo, respirând aerul sărat și ascultând valurile blânde ale apei împotriva bărcilor.