Scena se desfășoară cu un aer dramatic; puterea pură a naturii este expusă în toată splendoarea sa. Un torent de apă se prăbușește peste o stâncă, cascadele fiind iluminate de o rază fugitivă de lumină care străpunge un cer întunecat și încărcat de furtună. Artistul surprinde cu măiestrie mișcarea apei, o masă spumoasă și turbionară care pare să urle cu energie neîmblânzită. Peisajul înconjurător este redat cu detalii meticuloase; stâncile întunecate și accidentate încadrează apa care cade, iar o pădure densă umple fundalul, cu copacii săi siluetați pe fundalul luminii. Paleta de culori este dominată de tonuri pământești - griuri, maro și verde - punctate de albul luminos al cascadelor, creând un contrast puternic care intensifică drama scenei. Un sentiment de uimire și un ușor sentiment de teamă mă cuprind. Este o mărturie a puterii sublime a naturii, o reamintire a forțelor brute și neîmblânzite care ne modelează lumea. Aproape că aud tunetul și simt stropii cascadelor.