Lucrarea înfățișează o aranjare statică, unde obiectele cotidiene par să comunice între ele într-un mod tăcut dar evocator. La prima vedere, simplitatea izbitoare te atrage — există o frumoasă ceainică reprezentată în centru, cu un cioc subțire și un capac conic, făcându-le să pară atât de asertive, cât și elegante. În jurul ei, o colecție de vase se angajează într-un schimb tăcut; o cană mică și o ușă, ambele schițate elegant cu linii moi, slujesc ca tovarăși delicați ai ceainicii mai dominante. Doar din vizionarea acestei scene, ne reamintește de căldura unei bucătării confortabile, invitându-ne să ne imaginăm aromele ceaiului și confortul momentelor împărtășite.

Paleta de culori este decisiv linistitoare, folosind nuanțe de pământ bogate care variază de la nuanțe de sepia la negri moi. Absența nuanțelor vibrante permite ca o senzație de liniște să pătrundă în piesă; ca și cum artistul ar fi vrut ca spectatorii să încetinească și să savureze scena. Tehnica artistică folosită aici pare aproape spontană — o lovire rapidă dar deliberată a pensulei, care creează o fluiditate și un ritm în toată aranjarea. Această eleganță informală subliniază abilitatea lui Van Gogh de a transforma obiectele obișnuite într-o expresie artistică plină de emoție, invitându-ne să reflectăm asupra frumuseții găsite în viața de zi cu zi.