Opera prezintă un peisaj senin, evocând un sentiment de singurătate liniștită. Artistul folosește o tehnică delicată de pensulație, creând o calitate moale, aproape eterică scenei. O locuință simplă se cuibărește printre frunziș, structura sa fiind redată cu precizie reținută. În interior, o figură pare cufundată în lectură, un simbol al contemplației liniștite pe fondul măreției naturii. Norii, reprezentați prin spălături moi de gri, plutesc leneș pe cer, contribuind la senzația generală de pace.

Cascada adaugă un element dinamic, torentul său alb contrastează cu tonurile stinse ale stâncilor și stâncilor, scena este punctată de un echilibru între liniște și mișcare. Paleta de culori, dominată de griuri estompate, maro și atingeri de verde, îmbunătățește și mai mult starea de spirit liniștită, invitând privitorul să găsească consolare în îmbrățișarea căminului montan.