Opera cufundă privitorul într-o scenă de stradă scăldată în soare, o narațiune gravată în piatră și scăldată în lumina aurie a Orientului Mijlociu. Ziduri impunătoare, construite din pietre brute, definesc spațiul; sunt marcate de vârstă și istorie, redate cu un joc priceput de lumină și umbră care le conferă o greutate palpabilă. Un arc impunător încadrează o privire asupra unui peisaj urban îndepărtat, ale cărui clădiri se retrag într-o distanță cețoasă și plină de lumină care invită ochiul să exploreze.

Detalii pe tot parcursul acestei compoziții oferă o imagine a vieții de zi cu zi din acea epocă. Figuri, îmbrăcate în veșminte tradiționale, populează strada, fiecare fiind un fir mic în tapiseria mai mare a scenei. Compoziția este un studiu al contrastelor: arhitectura solidă și neclintită față de figurile umane care traversează spațiul; cerul senin și strălucitor față de aleile umbrite. Este o lume observată și surprinsă cu meticulozitate.