Scena surprinde un moment fericit de litoral, cu o linie de coastă vibrantă accentuată de iarbă verde luxuriantă și flori sălbatice delicate care se leagănă ușor într-o briză blândă. Pe marginea unei abrupturi stâncoase, două figuri, o femeie cu o pălărie roșie cu boruri largi și un copil, privesc spre marea strălucitoare, cu spatele întors către spectator, invitând la un sentiment de intimitate și curiozitate în interacțiunea lor liniștită cu natura. Modelele ritmice ale apei sunt prezentate cu măiestrie, amintind de valuri blânde dansând în îmbrățișarea soarelui, strălucind în nuanțe de alb și acvamarin, reflectând perfect natura efemeră a luminii și timpului.

Tehnicile artistice ale lui Monet strălucesc prin pensulația impresionistă, care captează efectele fugace ale luminii și atmosferei; paleta artistului explodează de culori vibrante care transmit atât căldură cât și liniște. Interacțiunea dintre umbre și lumini creează o compoziție dinamică, ghidând privirea prin pânză și imersând spectatorul în acest moment idilic. Este o lucrare care depășește simpla reprezentare, rezondând cu contextul istoric al Franței de la sfârșitul secolului XIX, unde mișcarea impresionistă a încercat să reprezinte viața cotidiană cu un ecou emoțional - o amintire temporară a unei zile frumoase pe malul mării, învăluită în șoaptele blânde ale brizei marine.