Lucrarea ilustrează o fată tânără așezată, ținând în mână o ramură cu un lămâie. Artistul subliniază personalitatea vibrantei fete prin ținuta ei îndrăzneață - o rochie roz dramatică, decorată cu detalii negre - evocând o senzație de inocență și jucăușenie. Textura părului ei zburătăcit, reprezentată în nuanțe bogate de aur, contrastează cu fundalul întunecat, evidențiind prezența ei vie în mijlocul întunericului. Atenția lui Millais la drapăriile rochiei ei creează o fluiditate care dă viață scenei; este aproape ca și cum materialul șoptește secrete din trecut, rezonând cu povești neîmpărtășite.

Emoțional, pictura transmite un sentiment de nostalgie și căldură, invitând privitorul să reflecteze asupra naturii efemere a copilăriei. Modul în care fetița este surprinsă - pierdută în propria lume, cu o aură de contemplare - atrage atenția și provocă reflecții despre propriile amintiri din copilărie. Contextul istoric al anilor '60 în Anglia, o perioadă de evoluție artistică semnificativă, adaugă profunditate lucrării, deoarece Millais a fost parte din Fraternitatea Pre-Rafaelită, care a căutat să redefinească frumusețea prin realism și culori vii. Această piesă se ridică ca un testament artistic al acelei mișcări, închizând un moment care pare atât intim, cât și universal, rezonând cu oricine a fost vreodată fermecat de vraja tinereții.