În acest remarcabil autoportret, artistul nu doar că surprinde esența trăsăturilor sale, ci și o profundă rezonanță emoțională. Intensitatea privirii sugerează o tulburare interioară și complexitate; este aproape ca și cum ar privi direct în sufletul spectatorului. Paleta vibrantă de culori, dominată de nuanțe de portocalie pământie și verde, evokează o senzație de căldură în contrast cu tonurile sumbre ale expresiei sale. Lucrul cu pensula este energic, cu tușe groase care se împletesc pentru a crea o energie palpabilă care vibrează în interiorul pânzei. Părul său zbârlit și barba atent pictată atrag atenția, aproape că șoptesc povești despre luptă și creativitate.

Fundalul este o simfonie a nuanțelor verzi, ce se învârte în jurul său ca un vârtej, reflectând poate spiritul său neliniștit. Selecția culorilor nu doar că oferă o formă fizică operei, ci îi insuflă și o adâncime emoțională — reflectând bătăliile interioare pe care le-a purtat. Această piesă stă ca un testament al moștenirii lui Van Gogh, reprezentând atât strălucirea tehnicii sale, cât și onestitatea brută a auto-reprezentării în artă. Autoportretul invită spectatorul să fie martor atât al artistului, cât și al omului; făcând acest lucru, transcende pur și simplu reprezentarea, devenind o explorare emoționantă a identității și vulnerabilității.