Această scenă evocatoare de toamnă surprinde un cioban singuratic care își conduce turma pe un drum umed și rustic, mărginit de mesteacăn, ale cărui frunze aurii și maronii sugerează efemeritatea sezonului. Pictura este realizată cu o pensulă texturată și expresivă, stratificând vopsea în ulei pentru a crea o senzație tactilă a pământului înnoroiat și a cerului înnorat. Compoziția este echilibrată, dar dinamică; copacii înalți din dreapta încadrează figura și oile, ghidând privirea spectatorului mai adânc în peisajul cețos. Paleta de culori mute, cu nuanțe de gri, ocru și verde, evocă o atmosferă liniștită și contemplativă, în armonie cu spiritul calm, dar melancolic al toamnei.

Impactul emoțional constă în subtilul joc de lumină și umbră; moliciunea norilor contrastează cu contururile clare ale trunchiurilor copacilor. Veșmântul albastru al ciobanului reprezintă o notă rară și strălucitoare, ancorând scena în prezența umană și viața cotidiană. Realizată în 1890, această operă reflectă fascinația europeană din secolul al XIX-lea față de viața rurală și schimbările anotimpurilor, combinând naturalismul cu o sensibilitate poetică. Invită privitorul să se oprească, să simtă aerul răcoros, să asculte foșnetul frunzelor și să-și imagineze mersul încet al ciobanului în toamnă.