În această pictură evocatoare, o figură solitară stă în fața unei gard, emanând o atmosferă de contemplare liniștită. Îmbrăcată într-o ținută neagră profundă, privirea figurii este atât neliniștitoare, cât și liniștitoare; invită privitorul într-un moment suspendat în timp. Fundalul unei clădiri rustice din lemn și umbrele verzi contrastante creează o senzație de loc care este atât familiară, cât și enigmatică. Fereastra din spatele figurii sugerează viață în interior, dar lumina sa solitară captivează, contrapunctând nemișcarea figurii.