Scena se desfășoară într-un peisaj pustiu, pământul este o paletă de maro și ocru, sugerând un mediu aspru și nemilos. Punctul focal este figura căzută, o masă de țesături și texturi bogat colorate - o jachetă roșie, o haină cu modele aurii și albul pur al unei cămăși - sugerând o viață odată vibrantă, acum stinsă. Compoziția atrage privirea în jos, spre tragedie, corpul întins pe pământ, iar o linie subțire, carminie de sânge trasează un contrast puternic cu terenul prăfuit.

La distanță, sub un cer sumbru, sugestia altor figuri și structuri adaugă context narațiunii. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a amplifica drama, proiectând o dispoziție sumbră asupra evenimentului. Tușele sunt viguroase și expresive, contribuind la intensitatea emoțională a scenei. Severitatea decorului, combinată cu utilizarea dramatică a culorii și a luminii, creează un puternic sentiment de pierdere și confruntarea inevitabilă cu mortalitatea. Efectul general este o reprezentare emoționantă a dramei umane într-o lume brutală.