Scena se desfășoară cu o simplitate captivantă, o idilă tropicală redată în stilul distinctiv al lui Gauguin. O locuință modestă, al cărei acoperiș este construit din materiale naturale, este așezată printre frunziș bogat. Compoziția este împărțită de trunchiurile copacilor înalți, ale căror ramuri formează o boltă verde deasupra figurilor de dedesubt. Figurile, femei polineziene, sunt surprinse în momente liniștite: unele stau jos, formele lor fiind înmuiate de lumina pătată; altele stau în picioare, înveșmântate în țesături vibrante care adaugă pete de culoare față de tonurile pământului. Întreaga scenă este impregnată de un sentiment de serenitate; o privire asupra unei vieți trăite în armonie cu natura.