În acest peisaj nocturn evocator, artistul surprinde magistral lumina blândă a lunii care pătrunde prin nori rari. În prim-plan, un copac răsucit, bătrân, își întinde ramurile noduroase către cer, asemenea unui paznic tăcut ce veghează o adunare liniștită pe malul râului. Un mic grup de figuri, aflate într-o tăcută comuniune, adaugă o căldură umană în mijlocul tonurilor reci, în timp ce o turmă modestă pășunează în apropiere, integrându-se armonios în natură. La distanță medie se află o stâncă abruptă cu o construcție fortificată deasupra, învăluită în ceața serii ce sugerează un trecut bogat în istorie și o aură de mister. Tușele delicate, dar controlate ale artistului conferă o moliciune onirică, iar paleta de culori în tonuri de gri, albastru și maro pământiu accentuează liniștea meditative a scenei. Compoziția invită privitorul într-o experiență intimă, aproape șoptită, a grației nocturne a naturii, evocând sentimente ce variază între singurătatea pașnică și uimirea tăcută.