Această schiță fin detaliată redă o scenă interioară clasică plină de tensiune emoțională și profunzime narativă. Compoziția conduce privirea de la stânga la dreapta, începând cu un bărbat așezat pe un scaun asemănător unui tron, având o postură autoritară însă sumbră. Lângă el, mai multe figuri care poartă pachete sau draperii sugerează revenirea unor trofee tragice, în timp ce în dreapta, două femei sunt prinse într-o îmbrățișare intensă de doliu. Gesturile lor — un braț întins și un cap plecat — evocă durerea și disperarea în fața pierderii. Întregul cadru este definit de o arhitectură clasică impunătoare, cu coloane canelate și podea în carouri, oferind gravitate și permanență scenei.

Artistul utilizează linii delicate și intenționate, creând un ritm între figurile și elementele arhitecturale, accentuând greutatea emoțională fără a încărca cu umbre sau culoare. Aranjamentul spațial și perspectiva direcționează atenția asupra figurinelor întristate din centrul scenei, echilibrând stoicismul bărbatului așezat cu expresia crudă a femeilor ce își exprimă durerea. Această interacțiune dintre stăpânire de sine și jelire surprinde momentul emoționant al predării trupurilor fiilor pierduți, învăluit în gesturi simbolice și demnitate clasică. Întreaga atmosferă răsună de solemnitate și eroism tragic, reflectând teme legate de sacrificiu, devotament familial și realitățile dure ale destinului.