În această lucrare evocatoare, tensiunea între personaje este palpabilă, deoarece regina se îndreaptă spre Hamlet, întruchipând atât instinctul matern, cât și sensibilitatea emoțională. Roba întunecată a lui Hamlet contrastează izbitor cu vestimentația elaborată a reginei și a regelui. Mâna delicată a reginei pe brațul lui Hamlet sugerează un gest de consolare, în timp ce expresia ei dezvăluie o lume plină de îngrijorare și empatie; ea este o figură prinsă în colții obligațiilor regale și ale afecțiunii tandre. Regele, strălucitor în roba sa ornate, adaugă o fărâmă de autoritate acestei schimburi intime, creând un triunghi emoțional palpabil; aproape că putem auzi șoaptele stinse și tăcerea plină de tensiune din jur, ca și cum ar fi fost spectatori ai dramei care se desfășoară. Jocul de lumină și umbră subliniază contururile moi ale fețelor lor, în timp ce hainele decorate cu detalii fine îi învăluie ca o narațiune vizuală despre statutul lor regal, împletit cu luptele lor personale profunde.

Artistul folosește o tehnică de clarobscur, sporind profunzimea emoțională a acestei confruntări. Paleta de culori blandă și estompată permite spectatorului să se concentreze pe expresii și gesturi, care de multe ori vorbesc mai tare decât cuvintele. Istoric vorbind, acest moment surprinde nu doar o scenă fictivă, ci rezona cu temele durerii, trădării și obligațiilor familiale care predomină în operele lui Shakespeare. Lucrarea lui Delacroix se remarcă nu doar prin măiestria sa, ci și prin capacitatea de a distila fluxuri emoționale complexe într-un asemenea tableau complex, invitând spectatorii să reflecteze asupra condiției umane în vremuri tumultoase.