Lucrarea surprinde un peisaj liniștit și măreț, evidențiind un contrast dramatic între munții înalți și vegetația luxuriantă. Loviturile de pensulă complicate redau vivid vârfurile, învăluite în ceață, evocând un sentiment de liniște și izolare. O cascadă curge grațios de pe stâncile stâncoase, punând accentul pe mișcarea și sunetul naturii—un murmur blând care pare că șoptește prin văi. Copacii, redați în linii delicate de cerneală, încadreră scena, înrădăcinând-o în îmbrățișarea naturii.

Paleta monochromatică, bogată în nuanțe de negru și gri, este punctată de zone albe subtile, care amplifică contrastul general și adaugă profunzime compoziției. Această folosire a cernelei nu doar că demonstrează abilități tehnice, dar sugerează și respectul profund al artistului față de natură. Privind această piesă, nu poți să nu simți o val de liniște, ca și cum ai sta în peisajul prezentat—inspirând aerul proaspăt montan și simțind ceața rece a cascadei. În contextul Chinei din 1946, în mijlocul unei perioade tumultoase, astfel de peisaje amintesc spectatorilor de frumusețea durabilă a naturii și de consolare pe care o oferă în mijlocul haosului.