În această reprezentare intimă a unei tinere femei absorbite în lectură, privitorul este atras de serenitatea și contemplarea profundă care o învăluie. Loviturile de pensulă ale lui Renoir creează o calitate moale, aproape etereală a scenei; acestea surprind contururile delicate ale feței ei și strălucirea subtilă a părului ei, elegant aranjat într-un coc, adăugând o notă de sofisticare. Roșul îndrăzneț al îmbrăcămintei ei contrastează frumos cu fundalul neclar, care este compus din culori estompate și indistincte, sugerând căldură și familiaritate. Acest fundal atmosferic o învăluie, accentuând expresia concentrată pe care o afișează în timp ce se pierde în cartea ei.

Compoziția este realizată magistral; profilul femeii este plasat într-un mod care invită privitorul să observe fără a-i invada spațiul. Utilizarea luminii de către Renoir iluminează subtil trăsăturile ei, creând o atmosferă calmă și aproape visătoare. Interacțiunea tonurilor calde evocă sentimente de confort și intimitate, făcând ca cineva să își dorească aproape să se alăture ei în evadarea ei literară. Contextul istoric arată că, la începutul secolului XX, astfel de reprezentări ale femeilor aveau adesea scopul de a evidenția intersecția dintre feminitate și intelect, un sentiment care rezonează puternic în această lucrare. Această operă nu doar că evidențiază abilitățile tehnice ale lui Renoir, ci invită și la contemplarea bucuriilor și singurătății cititului, lăsând o amprentă emoțională profundă.