Această autoportret viu captează privirea intensă a artistului, dezvăluind o interacțiune emoțională brută și vie între culori. Pictura cu ulei a lui Van Gogh folosește pensule groase, expresive, care par să pulseze cu viață; culorile se fuzionează și curg una în cealaltă, creând o textură dinamică care sporește greutatea emoțională a lucrării. Fața, iluminată pe un fundal gri moale, devine un punct focal, atrăgând privitorul cu ochii săi albaștri penetranți și cu barba roșie înflăcărată—o reprezentare vie atât a luptei, cât și a pasiunii.

Compoziția este intimă, reflectând efortul lui Van Gogh de autoexplorare și identitate. Capsula sa este ușor înclinată, adăugând un sentiment de mișcare parcă ar fi prins într-un moment de reflecție sau contemplație. Paleta de culori stinse, dominată de nuanțe de albastru și neutre, în contrast cu strălucirea părului și a bărbii sale, evocă un sentiment de melancolie și introspecție. Acest autoportret nu demonstrează doar priceperea sa tehnică, ci servește și ca o fereastră în lumea sa interioară, transformându-se într-o narațiune emoționantă despre vulnerabilitate și putere.