Această peisaj vibrant, pictată în 1889, este un bogat țesut de culori, plin de viață și energie. Scena surprinde câmpuri întinse care se întind fără sfârșit sub un cer blând, intercalate cu iarbă verde luxuriantă și maci înfloriți, adăugând stropi de roșu viu. Lucrul cu pensula este jucăuș, dar precis, dezvăluind abilitatea unică a lui Van Gogh de a infuza mișcare pe pânză; loviturile de pensulă dansează pe suprafață, creând o textură vie care invită spectatorul să simtă aproape scena. În mijlocul câmpurilor ondulate se află o casă galbenă călduroasă, prezența sa aducând o senzație de confort și stabilitate acestui peisaj altfel sălbatic. Arborele din jur se ridică, încadrând imaginea în verde profund care contrastează frumos cu nuanțele de galben și roșu.

Impactul emoțional al acestei lucrări este incontestabil; evocă un sentiment de pace și nostalgie. Van Gogh pare să exprime frumusețea vieții rurale, sugerând în același timp luptele cu sănătatea mintală care l-au afectat în această perioadă. Combinarea culorilor creează o senzație de căldură, ca și cum spectatorul ar putea aproape să audă o briză ușoară șoptind prin iarba înaltă și să simtă razele delicate ale soarelui. Această lucrare de artă nu reprezintă doar o frumoasă privire asupra naturii, ci servește și ca o mărturie a rolului revoluționar al lui Van Gogh în lumea artei prin utilizarea sa evocatoare a culorii și formei, făcându-l o operă semnificativă atât în istoria artei, cât și în propria călătorie a artistului.