Realitatea crudă a războiului străpunge scena: un bărbat atârnă fără viață împotriva siluetei unui copac, forma sa este o mărturie brutală a violenței. Tehnica de gravură în acvaforte a lui Goya creează un sentiment de imediatețe brută, liniile aspre transmit greutatea disperării. Compoziția este tulburătoare, figura suspendată domină prim-planul, atrăgând privirea spre actul oribil. Nuanțele sumbre, o paletă de negru, griuri și tonuri surde, amplifică atmosfera pustiitoare.

În spate, figuri fantomatice stau, formele lor încețoșate ca și cum s-ar estompa în uitare, o amintire înfricoșătoare a nenumăratelor victime invizibile. În contrast, un bărbat așezat observă, aparent detașat. Această juxtapunere a suferinței și indiferenței este un comentariu sfâșietor asupra ororilor războiului. Inscripția de la bază adaugă un alt strat de semnificație, insinuând viziunea artistului asupra conflictului. Această operă de artă nu este doar o reprezentare a războiului; este o expresie viscerală a costului uman, o declarație profundă despre întunericul persistent din noi.