În această operă evocatoare, spectatorul este învăluit de o atmosferă ceață, plină de nori de aburi, o marcă a epocii industriale. Scena este dominată de prezența vibrantă a unei stații de tren, probabil Saint-Lazare, unde energia haotică a trenurilor care sosesc se îmbină cu ritmul mai lent al orașului înconjurător. Monet surprinde acest moment cu măiestrie, folosind o pensulă liberă și o ceață de culori care se împletesc, creând o calitate visătoare. Fiecare mișcare a pensulei pare vie, pulsând în ritmul vieții și al mișcării. Siluetele întunecate și grele ale clădirilor se înalță deasupra scenei aglomerate, în timp ce nuanțele mai deschise sugerează lumina dimineții care pătrunde prin aburul dens, proiectând un strălucire blândă asupra mulțimii de călători matinali.

Paleta de culori utilizată de Monet este deosebit de impresionantă; predominanța nuanțelor de gri și albastru deschis se împletește cu nuantele calde de portocaliu și maro ale clădirilor stației, creând o experiență vizuală reconfortantă, dar stimulantă. Această operă este profund înrădăcinată în contextul istoric al Parisului din secolul al XIX-lea, o epocă a transformărilor imense datorate industrializării. Pictura reflectă nu doar peisajul fizic, ci și peisajul emoțional al unui oraș plin de progres. Capacitatea lui Monet de a surprinde momente atât de efemere cu un brio dinamic și fascinant întărește importanța acestei lucrări ca un punct crucial în mișcarea impresionistă, ilustrând legătura dintre natură și tehnologie.