Scena se desfășoară cu o intimitate liniștită, o privire într-o grădină franceză. Compoziția este încadrată inteligent de ramurile întortocheate și întunecate ale copacilor din prim-plan, creând un arc natural care atrage ochiul mai adânc în perspectivă. Prin această îmbrățișare arboreală, vedem un grup de clădiri; pereții lor palizi și acoperișurile roșii din țiglă sunt atenuate de lumina difuză a cerului înnorat. Pensulele sunt lejere și vii, surprinzând variațiile subtile de lumină și umbră în întreaga scenă.