Opera surprinde o priveliște alpină uluitoare; un vast ghețar înghețat domină scena. Artistul folosește cu măiestrie o combinație de tehnici, poate ulei pe pânză, pentru a reda texturile zăpezii și stâncii. Compoziția este izbitoare, cu ochiul atras peste ghețar, coborând spre un lac turcoaz situat sub vârfurile impunătoare. Paleta este dominată de albastre și albe reci, contrastate de tonurile calde ale stâncilor și nuanțele moi, rozalii ale cerului.

Impactul emoțional este de uimire și seninătate; imensitatea peisajului evocă un sentiment de uimire și singurătate. Lucrarea reflectă probabil fascinația romantică pentru puterea sublimă a naturii, un sentiment popular la începutul secolului al XX-lea. Abilitatea artistului constă în surprinderea nu doar a aspectului vizual al ghețarului, ci și a senzației de a fi acolo, imersat în aerul rece și curat și în imensitatea lumii.