Această schiță expresivă surprinde o femeie așezată cu grație, cu spatele subtil întors către privitor. Realizată în principal în tonuri moi și estompate de roșu, alb și gri pe un fundal bej, artistul folosește tehnici delicate de creion și pastel pentru a evoca atât textura pielii femeii, cât și țesătura fluidă care o învăluie. Compoziția se concentrează intim pe siluetă, evidențiind curba spatelui și postura elegantă dată de scaunul pe care stă. Calitatea liberă, aproape schițată, conferă scenei o intimitate trecătoare, aproape un șoptit — un moment privat suspendat între liniște și respirație.

Folosirea moderată a culorilor și detaliile minimale conduc privirea de-a lungul jocurilor blânde de lumină și umbră, creând un ritm între lumină și întuneric care animă liniștea poziției. Această combinație între schiță și modelare subtilă reflectă estetica sfârșitului de secol XIX, când spontanitatea și eleganța se împletesc. Impactul emoțional stă în simplitate, invitând privitorul să contemple grația tăcută și demnitatea liniștită a figurii așezate. Din punct de vedere istoric, prezintă o abordare nuanțată a portretului feminin specifică epocii — echilibrând decența cu o înțelegere umană tandră, care pare personală și atemporală.