În această piesă intimă, o femeie în genunchi, absorbită de sarcina ei, interacționează cu natura într-un mod profund. Scena se desfășoară pe un fundal de culori blânde; tonurile pământii și verzi delicate domină, învăluind compoziția cu un sentiment de calm și simplitate. Femeia, îmbrăcată în haine modeste, se apleacă peste un coș, ca și cum ar strânge ceva prețios din pământ—poate mici lăstari sau recolte ce simbolizează subzistența și supraviețuirea. Poziția ei reflectă dăruire și muncă asiduă, oferind o privire asupra vieții clasei rurale.