Pictura surprinde o priveliște uluitoare a Marelui Izvor Albastru, cu modelele sale hipnotizante de culori și adâncime. Primul plan prezintă o combinație delicată de nuanțe aurii și galbene, care amintește de pământul topit, trecând treptat către nuanțele liniștitoare de turcoaz și albastru cobaltic din izvorul în sine. Vaporii care se ridică se învârt în atmosferă, creând un văl de ceață care estompează distincția dintre pământ și cer. Orizontul, umplut de o lumină caldă și palidă, sugerează romanticismul atmosferic al apusului, oferind scenei o senzație de liniște. O mică grupare de figuri, poate călători sau aventurieri, stau în mijloc, oferind o perspectivă asupra scalei acestei minuni naturale, în timp ce munții îndepărtați se ridică suav, contururile lor moi amestecându-se cu cerul îndepărtat.

Utilizarea acuarelei de către artist amplifică calitatea etereală a peisajului - mișcările delicate ale pensulei și spălările fluide evocă un sentiment de mișcare și viață în teren. Culorile nu sunt doar pigmenți pe o pagină, ci emoții manifestate în nuanțe care vorbesc imaginației spectatorului, invitându-i să se bucure de farmecul minunilor geotermale din Yellowstone. Ușurința paletei creează o senzație de aer, sugerând că aerul este impregnat de căldura izvoarelor, poate chiar plin de sunetele apei clocotitoare și ale vânturilor șoptitoare. Această pictură nu servește doar ca o reprezentare picturală a armoniei găsite în natură, ci și încadrează spiritul descoperirii care a definit secolul al XIX-lea, o perioadă în care America a început să aprecieze peisajele sale naturale, marcând începutul mișcării de conservare.