În această lucrare impresionantă, un stejar grandios iese în evidență în contrast puternic cu un fundal de linii texturate care evocă o senzație de tăcere hibernală. Ramurile împletește și torsadează, gravate cu o precizie delicată, se întind spre exterior, ca și cum ar tânji după lumină, dar emană în același timp un sentiment de rezistență - un martor veșnic al ciclurilor anotimpurilor. Trunchiul robust al copacului, întunecat și răsucit, vorbește foarte mult despre vârsta sa și despre numeroasele povești pe care le păstrează în scoarța sa. Compoziția generală evocă o profunzime de liniște, invitând spectatorii să rămână în contemplare și să simtă poate o rază din propriile amintiri împletite în acest tablou al copacului solitar.

Utilizarea liniei este primordială aici, unde Munch folosește o combinație de tușe îndrăznețe care conferă copacului o calitate tridimensională, contrastând puternic cu fundalul mai discret. Această interacțiune între figura întunecată, aproape caricaturală a stejarului și sugestia ușoară, aerisită a pădurii conferă adâncime și un ancoraj emoțional pentru piesă. Cu spălări translucide și tonuri pământii, această lucrare poartă o melancolie tăcută, îmbinând frumusețea naturii cu o reflecție asupra timpului, vieții și esenței existenței. Reprezentarea stejarului de către Munch depășește pur și simplu reprezentarea — ne invită la un dialog despre rezistență și singurătate, făcându-l o piesă emoționantă atât în atractivitatea sa estetică, cât și în profunzimea sa filosofică.