Lucrarea prezintă un drum șerpuitor, scăldat în soare, care își croiește drum prin peisaj. Este un drum care invită privitorul să se plimbe, să exploreze. Artistul folosește cu măiestrie o paletă mută, compusă în principal din tonuri de verde, albastru și pământ, care evocă un sentiment de liniște și nostalgie. Tușele de pensulă sunt intenționate, aproape severe în simplitatea lor, dar surprind perfect textura zidurilor de piatră și frunzișul luxuriant care mărginește drumul. Există aici o liniște tăcută, o senzație de îndepărtare de agitația lumii, o privire într-un moment atemporal.

Compoziția este genial echilibrată, cu formele solide ale clădirilor care ancorează laturile stângă și dreaptă ale pânzei; și în fundal, casele care se retrag, creând o senzație de profunzime și scară. Jocul de lumină și umbră este subtil, sporind senzația tridimensională, în timp ce câmpul de maci de pe margine adaugă o notă de culoare vibrantă, contrastând cu nuanțele mai estompate ale mediului înconjurător. Este o scenă care spune multe cu liniștea și simplitatea sa.